a clown's smile: 2007

25/12/07

17/11/07

Revenire in forta!

WHY ME???

Why not?
It's OK!
I think is possible...
tomorrow... maybe!

13/09/07

22/05/07

caut idei la mare

E urgent!
...
Ma voi descurca?!?
I need help...
pentru ca trebuie!

08/05/07

In reteaua stradala sunt multe
Autostrazi… la noi imaginare!

Viteza a crescut, iar eu nu
reusesc sa mai franez
pe suprafata fermecatoare a
oglinzii cu imagini deformate
din camera mea!

M-am plictisit de fosnetele
cauciucurilor topite, de moleseala
asfaltului, de trilul behait al
cailor putere si de soferii
cu priviri robotizate si
ganduri necenzurate din aceasta
jungla civilizata cu colibe
Auto grill.

M-a trezit un scartait sarcastic
al unui tir care si-a decorat in graba
prelata, cu parbrizul imbibat
de alcool al fiintei de la
volan, ce cauta adrenalina pe
sens opus. Un desen nereusit,
fireste!

Tentatia oglinzii e mare;
alunec in speranta de a face
cat mai multe experiente, chiar
daca viteza excesiva grabeste
timpul!

Imi imaginez o
duzina de ani impregnati
de placeri de o clipa, si
ma trezesc in agonia eterna
a unei existente fara sens!

28/04/07

cioburile lumii „perfecte”...

Ce-aş putea să-ţi mai spun?

Am convieţuit împreună...
mi-ai vorbit mereu, iar eu am ascultat
de cele mai multe ori plictisit.

Era meseria ta, iar eu nu eram
niciodată plătit pentru vorbele tale.
Am învăţat să ascult, iar în
tăcerea ascunsă a acestor discursuri,
să mă revolt.
E ca şi cum ţi-aş înfige
un pumnal în spate; de altfel
e dorinţa ta nebună: nu-ţi afectează
vorbirea… mi-ai vorbit mereu…
… mi-ai vorbit despre sex
… mi-ai vorbit despre bani
… mi-ai vorbit despre putere
dar nu mi-ai spus niciodată
ce e cu adevărat viaţa!

Am descoperit singur,
în toiul acestei confuzii enorme
creată de mentalitatea ta bolnavă!
Sunt rănit, pătat de iluziile tale,
am încercat să cred, să visez
la lucruri simple, să mai ascult…

Stau şi mă simt gol!
E singurul lucru pe care l-am
moştenit de la tine!

În acest punct obscur începe
zborul meu spre lumină!

27/04/07

sometimes...

Clişee...

Într-un oraş în care totul e la fel!

Privesc ferestre, perdele trase
pe aceleaşi draperii copiate în grabă
şi cu defecte minore, într-o fabrică
obosită de monotonia aceluiaşi clişeu
multiplicat la infinit de muncitori
robotizaţi obosit.

A dispărut cuvântul creativ, originală
e doar marca ce produce serii de
obiecte codate de aceleaşi trăsături.
Am întrebat fierarul, tâmplarul şi
lemnarul… fac lucruri la fel!

Am văzut, pachetele de la Metro
au inventat monotonia.

Din elicopter e diferit! Tremuriciul
face arta, iar arta
creează ascunzişul. Ascunzişul tufişul.
Ne-am rătăcit în desişul străveziu
al monotoniei consumiste.

Anotimpurile vietii

In uimirea nedumerita a lumii,
viata inseamna splendoare.

Atat de fragila, ca te surprinde forza zambetelor smulse din dorinta de a raspunde acestei provocari.
Viata, euforie si teama, iti sopteste ceva important!

M-am inrosit...

Mii de intrebari fara raspuns, soapte pline de pasiune, dorinta de a face...
Ma surprinde!

Mi-am schimbat look-ul...

Proiecte inutile, zaruri aruncate de mult, consecinte si monotonie; teama pentru ei si dispret nostalgic pentru fantasma din mine...
Ma sufoca!

Trebuie sa fac suma...

Descopar rostul iubirii; totul a avut vreun sens?
Sunt multumit de zambetele smulse de pe chipurile triste ale ghinionistilor care au inteles ca totul are un sens. ... multime in propria-mi solitudine, amintiri dragi şi setea de infinit!

Ma sting sub razele fericirii...

Primul anotimp...uimire, splendoare, inocenta, bucurie, descoperire, zambete...