Confuzie... nu crezi?

M-am incurcat la culoare...
Care din cinci?
Am nevoie de ajutor... o culoare din cinci!
...
Nu mai conteaza... uneori e prea tarziu!
Nu crezi?
Acum prefer mai multe culori!
Le pot regasi oare in cineva?
...
Confuzie!

Oare ce se aude?

be yourself!

Revenire in forta!

WHY ME???

Why not?
It's OK!
I think is possible...
tomorrow... maybe!

Face-up!

Face-up, face-down...

caut idei la mare

E urgent!
...
Ma voi descurca?!?
I need help...
pentru ca trebuie!

In reteaua stradala...

In reteaua stradala sunt multe
Autostrazi… la noi imaginare!

Viteza a crescut, iar eu nu
reusesc sa mai franez
pe suprafata fermecatoare a
oglinzii cu imagini deformate
din camera mea!

M-am plictisit de fosnetele
cauciucurilor topite, de moleseala
asfaltului, de trilul behait al
cailor putere si de soferii
cu priviri robotizate si
ganduri necenzurate din aceasta
jungla civilizata cu colibe
Auto grill.

M-a trezit un scartait sarcastic
al unui tir care si-a decorat in graba
prelata, cu parbrizul imbibat
de alcool al fiintei de la
volan, ce cauta adrenalina pe
sens opus. Un desen nereusit,
fireste!

Tentatia oglinzii e mare;
alunec in speranta de a face
cat mai multe experiente, chiar
daca viteza excesiva grabeste
timpul!

Imi imaginez o
duzina de ani impregnati
de placeri de o clipa, si
ma trezesc in agonia eterna
a unei existente fara sens!

cioburile lumii „perfecte”...

Ce-aş putea să-ţi mai spun?

Am convieţuit împreună...
mi-ai vorbit mereu, iar eu am ascultat
de cele mai multe ori plictisit.

Era meseria ta, iar eu nu eram
niciodată plătit pentru vorbele tale.
Am învăţat să ascult, iar în
tăcerea ascunsă a acestor discursuri,
să mă revolt.
E ca şi cum ţi-aş înfige
un pumnal în spate; de altfel
e dorinţa ta nebună: nu-ţi afectează
vorbirea… mi-ai vorbit mereu…
… mi-ai vorbit despre sex
… mi-ai vorbit despre bani
… mi-ai vorbit despre putere
dar nu mi-ai spus niciodată
ce e cu adevărat viaţa!

Am descoperit singur,
în toiul acestei confuzii enorme
creată de mentalitatea ta bolnavă!
Sunt rănit, pătat de iluziile tale,
am încercat să cred, să visez
la lucruri simple, să mai ascult…

Stau şi mă simt gol!
E singurul lucru pe care l-am
moştenit de la tine!

În acest punct obscur începe
zborul meu spre lumină!